aparent sunt pasiva. aparent…

Vara asta e vara insectelor.

De la banalele muste, albine, fluturi, si alte inaripate scarboase, gata sa te linseze, la tantari si lacuste cat palma.

Eu n-am nimic cu insectele (de asta ma intreb ele de ce au ceva cu mine), ca le-a lasat Sfantu’ de sus sa ne scarbeasca si sperie pe noi, au si ele un loc, dar de ce tre’ sa faca din locul “ala” taman peretii, podelele si mobilierul din camera mea? Adica ce? Eu ma duc sa le invadez spatiul? Anyway.

Stateam aseara si ma uitam la un serial, in pat, cu laptopul in brate, lumina stinsa, ambianta si toate cele. Si dupa ce n-am mai suportat galagia, m-am ridicat sa aprind lumina… Si-atunci soc si groaza. Vreo 6-7 tantari din asa, insirati pe perete, exact ca la cinema! Evident ca s-au imprastiat cand m-am apropiat amenintator de ei, si ca m-au facut praf in aceeasi noapte, dar ca idee. Si mai rau e ca pastilele alea minune de fapt sunt fake-uri, asa cum si mininatul Iliuta e fake.

Si oricum… biletul pt filmul vizionat cine-l plateste?

Vroiam sa scriu mai de mult despre asta, dar m-am luat cu altele, asa ca revin cu povestirea.

Nu intru in detalii care nu va privesc, va spun doar ca mama are ceva probleme de santate, si bineinteles ca, stiind ce pramatii si macelari sunt medicii din ziua de azi, a zis sa apeleze la o clinica privata, unde sa fie tratata corespunzator. Asa ca zis si facut, s-a urcat frumusel in masina, si a venit la mine.

Dupa vreo doo ore in care am dus munca de lamurire cu ea ca n-are de ce sa-i fie frica, si c-o sa treaca repede, ne-am trezit sa plecam spre clinica. Ajungem acolo, toate bune si frumoase, asistente la fel sclifosite doar ca mai dragute, mirosea a vopsea proaspata, am stat vreo 10 minute in fata panoului cu medici si cabinete pana a venit o tanti sa ma lamureasca, le-am golit butoiul de apa, si apoi i-am cerut receptionistei o bricheta, ca eu sunt fumatoare de 4 ani dar sunt vesnic fara bricheta. In fine.

Si-ajugem in sala de asteptare. Un colt inghesuit in care n-am stat, ca mai am accente de claustrofobie si sila de oameni si am zis ca stau pe curu’ meu la usa si astept sa vina medicul. Mama se uita pe pereti, asistenta asculta Akcent si se conversa se messenger, si, la un moment dat intra o doamna. Undeva la 35-40 de ani, cu freza a la Rihanna cand avea hepatita, pantalonii trasi pana in gat si-o camasa cu flori. Si-un zambet oribil de frumos. Si-mi zambea. Si ma uitam la sotul ei care era-n bocanci. “Ce tarani!”… am zis in prima instanta, pana cand apare medicul, si Rihanna asta moderna de Romania, il urmeaza precum un catelus. Era ora 4:10. Mama avea programare la 4. Ma uit la ea si fac ochii mari:

“Nu tu trebuia sa intri?”

“Ba da?”

“Pai si…?”

“S-a dus aia.”

“Pai de ce?”

“Nu stiu”

“Pai cum nu stii?”

“Las-o asa”

Bineinteles ca ma termina gandul ca inainte cu 10 minute, mama era sa lesine de frica si cald, si Rihanna de Romania s-a dus ca tuta-n codru direct in cabinet. Asa ca am inceput sa injur si sa gandesc cu voce tare.

Concluzia? Rihanna de Romania, era medica. Ceea  ce eu nu inteleg, e urmatorul lucru: Daca si in spitalele private, se intra pe pile, si medicii judeca dupa criterii numai de ei stiute, atunci unde pula mea te poti duce sa te tratezi, cu siguranta ca, nu mori pe holul spitalului, si nici nu iesi cu un organ sau o mana lipsa din sala de operatii?

In revelatiile mele de moment, stau si ma intreb uneori: Unde pula mea s-a dus respectul? Paradoxal, imi vine in minte un cantecel, ori de cate ori ma gandesc la treaba asta:

“Podul de piatra s-a daramat

A venit apa si l-a luat…

Vom face altul pe rau in jos

Altul mai trainic si mai frumos“

Da’ de unde construim noi un alt pod, cand suntem muncitori necalificati in toata treaba asta, habar nu am. In fine, de unde a plecat problema? Pai simplu.

Se facea ca era astazi pe la pranz, cand ma intorceam acasa. Pe casa scarilor, domnii de azi dimineata, cantau la burghiu si la flex. Si bineinteles, ca orice labar profesionist, s-a gasit unul sa-si trezeasca hormonii insetati de aventura, si sa-mi-i puna mie pe tava sa-i servesc la rece, si fara paine.

“Ce buna esti. Te-as linge o data“

Da’ ce-ar fi sa nu ma lingi niciodata? Si ce-ar fi sa-ti scoti si tu vreo doo coaste, ca preamaritul Marilyn Manson, sa poti sa-ti sugi pula zilnic, sa nu-ti mai trebuiasca sa lingi alte pasari exotice inchise in colivii din denim si bumbac? Adica, eu chiar nu inteleg. Inca n-am vazut nicio femeie (exceptand rasa prostituatelor si a pitzipoancelor fanatice cu de-ale gurii), zicandu-i unui barbat: “Ce bun esti. Ti-as suge-o o data!” Adica, ok. Esti barbat si nu te poti abtine. Ti se scoala cand vrea ea, si trebuie sa-i faci pe plac. Da’ respectu’ cand ti se scoala? Si bineinteles, ca intr-un grup de afoni intelectual, nu trebuie decat sa ia cuvantul Afonul Principal, ca imediat dupa aceea, incep toti sa cante la unison. Si astfel, pana am ajuns la usa, a trebuit sa stau sa le ascult lor fanteziile sexuale (care, intre noi fie vorba, nu sunt de loc interesante), si comentariile stupide.

Tu, care esti un bou, si-ti faci laba de 10 ori pe zi. Mai opreste-te din cand in cand si uita-te si cu cine stai de vorba. Ca poate intr-o zi, o sa-ti gaureasca cineva dintii cu un toc, sau o sa te trezesti ca-ti taie pula cu flexul. Asta, in cazurile cele mai fericite.

Condoleante…

Voo va plac sarmalele? Mie da. Si-mi plac intr-un hal nemaivazut. Asa ca, in momentul in care mama mi-a comunicat programul pe weekendul ce-a trecut si mi-a spus ca Duminica isi serbeaza iubita mea bunica ziua de nastere, am stiut clar. E rost de sarmale!

Asa ca m-am inarmat cu pofta si ganduri spre bunul Dumnezeu sa nu dau in vreo hepatita de la pofta cu care o sa ma indop, si cu speranta asta in suflet, am ajuns si la bunica la masa. Am sarit urgent peste aperitive, felul doi, supe, ciorbe, talente si impresii. Si, cu surle si trambite, se anunta marele moment: oala cu sarmale! [O sa fac o paranteza necesar de inutila sa va amintesc ca sunt slaba si pot sa mananc ca sparta ca tot asa raman. Graselor! ] Si, apare matusa cu sarmalele, se serveste toata lumea, si constat cu stupoare, ca am bagat ciorba in mine ca sparta si nu mai e loc pentru sarmale. Nu se poate! Nu se poate! Cum sa ramana sarmalele acolo? Si-am varsat si vreo 2-3 lacrimi de crocodil sa vada lumea cat sufar pentru bunatatile alea. Asa ca bunica, vizibil inmuiata de suferinta mea apriga, s-a oferit sa-mi impacheteze niste sarmale sa mi le car la internat ca aici nu ne da mancare asa de buna, si sa ma bucur si eu de sarbatoare. Asa ca m-am pozitionat strategic in usa de la camara cu gandul ca o mai prostesc de doo trei borcane cu gem, niste biscuiti, ceva prajituri si niste sirop de casa.

” Ce sa-ti mai impachetez?”

“Pai pune-mi si aia, si aia, si aia, si aia, si aia, si aia”…

pana cand s-a gasit mama sa vina in bucatarie sa-mi strice planul. “Dar Andreea, ai atata mancare acolo!” “Lasa-ma femeie ca alea nu e bune. Asta e mancare adevarata! Bunico, tu fa-te ca iesi cu plasa si las-o la usa c-o tirez eu pe neve asa…”

Si-am ajuns si-acasa, si bineinteles ca-n euforia de party-party am uitat complet ca mai niste sarmale si niste prajitura impachetate, asa ca aseara, dupa ce m-am impiedicat de plasa, am descoperit toate alea, si m-am apucat de mancat sarmale. 2,3,4…si m-am oprit ca eram plina deja. Dar ce sa vezi? Sfantu’ de sus e naspa, si n-a plecat urechea la rugamintile mele umile, si s-a gandit el sa faca o minune sa mi se faca rau de la ele, si-ntr-un final sa le donez canalizarii. “Poamana fiica mea, pomana”. Si uite-asa, cu drag, si obligata, mi-am donat bunatatile stomacalicesti, tarziu in noapte.

De ce? Spuneti-mi de ce?

Vreau sarmale!

Evident ca nu!

Fratilor, cum dracu’ are indesatul ala barbos pe numele lui de scena - Moga - atatia fani? Va spun eu, Moga nu face muzica. Moga fura. Moga plagiaza. Da’ e cool. Are si formatie, are si lingai, wannabe talents care stau la coada, ca indesatu’ scoate hituri pe banda rulanta. Ce mai conteaza ca bitul e luat de aici si de acolo,  sau ca linia aia seamana izbitor cu o linie ce-o fredonai acum ceva vreme? Nu conteaza. Bubuie in club? Bubuie in boxe? O ai si in masina? Pe iPod? E hit! Esti cul!

Desi multi stiu, continua sa-l asculte. Continua sa downloadeze, sa cumpere, sa mearga la concerte. Nu e paradoxal? Pe forumuri si chaturi va dati in strambe ca plagiaza. Si a doua seara sunteti in prima linie la un concert in care din 5 melodii cantate, 7 sunt copiate. Ce e prea mult, strica, si jeneaza deja. Daca pana si Imnul Turismului l-a plagiat, e clar ca nu are ce cauta pe piata muzicii romanesti. Si nicio alta piata, de altfel.

Am facut clipul asta pentru cei care chiar n-aveau habar de ce face Moga (chiar exista persoane care nu stiau???), si pentru cei care mai vor o data dovada clara a faptului ca Moga, nu e decat un afon muzical, patetic si indesat, demn de scaunul electric.

Auditie placuta!